Relatia este o oglinda
Relatiile umane sunt lucrul cel mai
important din viata; daca nu esti în relatii bune cu o singura persoana,
nu poti fi nici cu celelalte, îti închipui ca nu poti avea relatii bune
decât cu persoana cutare sau cutare, dar aceste relatii nu trec dincolo
de nivelul declaratiilor verbale si sunt, prin urmare, iluzorii. Dar
daca la un moment dat întelegi ca relatiile dintre doi oameni sunt
identice cu relatiile între toti oamenii, atunci izolarea, singuratatea,
capata o cu totul alta semnificatie.
Doar in relatie procesul a ceea ce sunt se dezvaluie, nu-i asa? Relatia
este o oglinda in care ma vad pe mine asa cum sunt; dar cum la
majoritatea dintre noi nu ne place ceea ce suntem, incepem sa
disciplinam ceea ce percepem in oglinda relatiei, fie pozitiv, fie
negativ. Adica descopar ceva in relatie, in actiunea relatiei, si nu imi
convine. Deci incep sa modific ceea ce nu imi place, ceea ce percep ca
fiind neplacut. Vreau sa il schimb - ceea ce inseamna ca deja am un
sablon a ceea ce trebuie sa fiu. Din momentul in care exista un sablon a
ceea ce trebuie sa fiu nu exista intelegerea a ceea ce sunt. Din moment
ce am o imagine a ceea ce vreau sa fiu sau a ceea ce trebuie sa fiu sau
a ceea ce sunt dator sa nu fiu - un standard potrivit caruia vreau sa
ma schimb - atunci, desigur, nu exista intelegerea a ceea ce sunt in
momentul relatiei. Cred ca este cu adevarat important sa intelegem asta,
pentru ca cred ca aici majoritatea dintre noi o iau in directie
gresita. Nu vrem sa stim cea ce suntem cu adevarat intr-un anumit moment
al relatiei. Daca suntem interesati doar de auto-imbunatatiri, nu poate
exista intelegerea de sine, intelegerea a ceea ce este.
Functia relatiei
Relatia este in mod inevitabil dureroasa, lucru
care se vede in existenta noastra de zi cu zi. Daca in relatie nu
exista tensiune, atunci inceteaza sa mai fie relatie si devine doar o
stare de somnolenta confortabila, pe care majoritatea oamenilor o vor si
o prefera. Conflictul este intre realitate si aceasta ravna pentru
confort, intre iluzie si actualitate. Daca recunosti iluzia, dand-o la o
parte poti sa fi atent la intelegerea relatiei. Dar daca alergi dupa
securitate in relatie, ea devine o investitie in confort, in iluzie, iar
atunci relatia contine chiar insecuritatea. Cautand securitate in
relatie ii ascunzi functia (...). Desigur, functia relatiei este aceea
de a dezvalui starea propriei fiinte. Relatia este un proces de
auto-descoperire, de auto-cunoastere. Aceasta auto-dezvaluire este
dureroasa, care cere ajustari constante, o flexibilitate a gandirii si
emotiilor. Este o lupta dureroasa cu perioade de pace luminata ... Dar
majoritatea dintre noi evita sau dau la o parte tensiunea din relatie,
preferand tihna si confortul satisfacerii dependentei, o securitate
necontestata, un refugiu lipsit de pericol. Atunci familia si alte
relatii devin un refugiu (...).
Cand insecuritatea se strecoara in dependenta, asa cum se intampla in
mod inevitabil, atunci acea relatie este indepartata si se accepta una
noua in speranta gasirii securitatii de durata; dar in relatie nu exista
securitate si dependenta nu aduce decat frica. Fara intelegerea
procesului de securitate si frica, relatia devine un obstacol care te
obliga, o cale a ignorantei. Atunci intreaga existenta este lupta si
suferinta si nu exista iesire decat in gandire justa care vine prin
auto-cunoastere.
Cum poate exista iubire reala
Imaginea pe care o ai despre o
persoana, imaginea pe care o ai despre politicieni, despre primul
ministru, despre propriul tau Dumnezeu, despre nevasta ta, despre
copilul tau - aceasta este imaginea la care se priveste. Si aceasta
imagine a fost creata prin relatia ta sau prin fricile tale sau prin
sperantele tale. Placerile tale sexuale sau altele pe care le-ai avut cu
nevasta ta, cu sotul tau, furia, magulirile, confortul si toate
lucrurile pe care le aduce viata
ta de familie - este o viata moarta - au creat o imagine despre sotia
sau sotul tau. Cu acea imagine privesti. Similar, sotia sau sotul tau
are o imagine despre tine. Deci relatia dintre tine si sotia sau sotul
tau, dintre tine si politicieni este de fapt relatia dintre aceste doua
imagini. Corect? Acesta este un fapt. Cum pot doua imagini care sunt
rezultatul gandirii, a placerii si asa mai departe, sa aiba vreun fel de
afectiune sau iubire? Deci relatia dintre doi indivizi, foarte
apropiati sau foarte departati, este o relatie intre imagini, simboluri,
memorii. Cum poate exista iubire reala in aceasta relatie?
Suntem ceea ce posedam
Pentru a intelege relatia trebuie sa
existe o constienta pasiva, care nu distruge relatia. Din contra, face
relatia mult mai vitala, mult mai semnificativa. Atunci in acea relatie
exista posibilitatea afectiunii reale; exista o caldura, o apropiere,
care nu este doar sentiment sau senzatie. Si daca putem sa ne apropiem
asa sau sa fim intr-o asemenea relatie cu toate lucrurile, atunci toate
problemele noastre se vor rezolva foarte usor - problema proprietatii,
problema posesiei. Omul care poseda bani este banii. Omul care care se
identifica cu proprietatea este acea proprietate, sau casa, sau mobila.
Similar este cu ideile sau cu oamenii; cand exista posesie nu exista
relatie. Dar majoritatea dintre noi nu avem nimic altceva daca nu
posedam. Suntem cochilii goale daca nu posedam, daca nu ne umplem viata
cu mobila, cu muzica, cu cunostinte, etc. Aceasta cochilie face mult
zgomot si acest zgomot il numim viata; cu asta suntem satisfacuti. Si
cand apare o intrerupere, o spargere a acestui lucru, atunci se produce
suferinta pentru ca te descoperi brusc pe tine asa cum esti - o cochilie
goala, fara prea mare insemnatate. Deci a fi constient de intreg
continutul relatiei inseamna actiune; si din din acea actiune exista
posibilitatea unei relatii adevarate, o posibilitate de a-i descoperi
splendida ei profunzime si semnificatie precum si posibilitatea de a
cunoaste ce este iubirea.
A fi in relatie
Fara relatie nu este existenta: a fi inseamna a
fi in relatie... Majoritatea dintre noi nu pare sa realizeze acest lucru
- ca lumea este relatia mea cu ceilalti, fie unul sau mai multi.
Problema mea este aceea a relatiei. (...) Daca nu ma inteleg pe mine,
intreaga relatie este este una a confuziei in cercuri din ce in ce mai
largi. Deci relatia capata o importanta extraordinara, nu cu asa zisa
masa, gloata, ci in lumea familiei si prietenilor mei, oricat de mica ar
fi aceasta - relatia cu sotia mea, cu copii mei, cu vecinul meu. In
lumea vastelor organizatii, a marilor mobilizari de oameni, a miscarilor
de masa, ne este teama sa actionam pe scara mica; ne este teama sa fim
oameni marunti care isi randuiesc casa. Ne spunem: "Ce putem eu sa fac
singur? Trebuie sa ma alatur unei miscari de masa pentru a reforma." Din
contra, revolutia reala are loc nu prim miscari de masa ci prin
reevaluarea interioara a relatiei - numai aceasta este reformare reala, o
radicala si continua revolutie. Ne este teama sa incepem pe o scara
mica. Pentru ca problema este asa de vasta credem ca putem sa-i facem
fata numai printr-un un numar mare de persoane, cu o mare organizatie,
cu miscari de masa. Trebuie sa atacam problema pe o scara mica iar acea
scara mica este "eu" si "tu". Cand ma inteleg pe mine, te inteleg pe
tine si din acea intelegere vine iubirea. Iubirea este factorul lipsa;
exista o lipsa de afectiune, de caldura in relatie; si pentru ca ne
lipseste acea iubire, acea tandrete, acea generozitate, acea clementa in
relatie, evadam in actiunea de masa, care produce si mai multa
confuzie, mai multa mizerie. Ne umplem inimile cu planuri pentru reforma
lumii si nu privim acel factor decisiv care este iubirea.
Tu si eu suntem problema, nu lumea
Lumea nu este ceva separat de
tine si de mine; lumea, societatea, este relatia pe care o stabilim sau
cautam sa o stabilim intre noi. Deci tu si eu suntem problema si nu
lumea, pentru ca lumea este proiectia noatra si pentru a intelege lumea
trebuie sa ne intelegem pe noi insine. Lumea nu este separata de noi;
noi suntem lumea si problemele noastre sunt problemele lumii.